Asigurătorii nu s-au arătat interesaţi de hărţile cu zone inundabile ale Autorităţii Naţionale Apele Române (ANAR) pentru asigurările obligatorii ale locuinţelor, a declarat, luni, Csaba David, directorul general ANAR. Aceste hărţi indică zonele care ar urma să fie afectate de ape în cazul în care ar creşte apele, informaţii extrem de preţioase pentru firmele de asigurare care ar urma să se implice în sistemul asigurărilor obligatorii a locuinţelor. ANAR dispune de astfel de hărţi, dar pregăteşte unele şi mai detalitate.
OUG nr. 3/2010, care aduce modificări şi completări la Legea apelor, impune noi reguli pentru construcţiile dn zonele inundabile. Potrivit documentului, până la sfârşitul anului viitor, România va trebuie să finalizeze benzile de inundabilitate, pentru ca până în 2013 să fie finalizate şi hărţile de hazard şi risc. Primele dau informaţii cu privire la zonele geografice care ar putea fi inundate; hărţile de risc sunt mult mai complexe şi cuprind zonele inundabile la diverse probabilităţi de producere a viiturilor, cu indicarea pagubelor materiale şi umane potenţiale. Principalele beneficiare sunt unităţile administrativ-teritoriale afectate de inundaţii.
Statisticile din 2005 ale Ministerului Mediului arătau că, în România, sunt 201.500 case sau anexe gospodăreşti construite în zone inundabile, multe dintre acestea fiind realizate înainte de legiferarea unor norme în domeniu. Prin OUG nr. 3/2010, autorităţile au impus necesitatea avizului de gospodărire a apelor în cazul în care se construieşte o casă nouă. Potrivit lui Ovidiu Gabor, director general adjunct al ANAR, vor fi permise construcţii în zone inundabile, dar pe responsabilitatea proprietarului, ceea ce ar degreva statul de despăgubiri şi ajutoare în caz de inundaţii.
Legislaţia în vigoare impune asigurarea obligatorie a locuinţelor începând din acest an. Suma asigurată ce poate fi acordată în temeiul legii este echivalentul în lei la cursul de schimb al BNR a 20.000 de euro pentru fiecare locuinta de tip A (n.r. – de exemplu din caramidă) şi 10.000 de euro pentru fiecare locuinta de tip B (n.r. – de exemplu din chirpici). Pentru locuinţele de tip A, asiguraţii trebuie să plătească anual echivalentul în lei a 20 de euro, iar pentru cele de tip B suma este de 10 euro. Piaţa va deveni foarte interesantă, prin potenţialul financiar pe care-l prezintă, dar asigurătorii şi-au anunţat intenţia de a asigura numai casele relativ sigure.
