În ultimele zile asistăm la o adevărată revoltă socială împotriva benzinarilor. Într-un fel, românii au dreptate; în alt fel – n-au! O companie nu este o instituţie de binefacere şi va căuta întotdeauna să-şi maximizeze profiturile. Pe de altă parte, pe autorităţi nu ar trebui să le preocupe optimul economic, ci echitatea socială. În aceste condiţii, în care, economie de piaţă fiind, guvernanţii nu pot interveni în formarea preţurilor, ar trebui să se uite mai atent la distribuţia veniturilor şi a bogăţiei. Astfel, o suprataxare a companiilor petroliere, o taxă “Robin Hood” pare să fie singura alternativă la revolta românilor împotriva petroliştilor. Ministrul Finanţelor, Gheorghe Ialomiţianu, a anunţat, însă, că Guvernul nu a luat în dezbatere (încă!) o astfel de posibilitate.
Românii au dreptate că benzina şi motorina s-au scumpit foarte mult. De exemplu, Petrom (care este cel mai mare producător şi distribuitor de carburanţi din România, cota sa pe piaţa de retail fiind de circa 40%) a majorat preţul la benzina Premium fără plumb 95 cu 72% în doi ani (de la 2,87 lei/litru la începutul lui ianuarie 2009, la 4,94 lei/litru acum), iar la motorina Euro Diesel 5 – cu 52% (de la 3,17 lei/litru în ianuarie 2009, la 4,82 lei/litru în prezent). Ceilalţi mari producători şi distribuitori de carburanţi, Rompetrol şi Lukoil, urmăresc, practic, politicile de preţ ale Petrom.
Astfel, majorarea cu peste 70% a preţului benzinei este enormă! Explicaţii sunt mai multe. Prima dintre ele este aceea că taxele dublează sau aproape triplează preţul carburanţilor. Astfel, în preţul la pompă, este introdusă o taxă, denumită centul pe litru. Suma de 0,01 dolari pe fiecare litru de carburant este inclusă în preţurile de vânzare ale benzinelor şi motorinelor, pentru a se acoperi datoria fostei Companii Companii Române de Petrol (CRP) la fosta Bancorex, acoperită de la buget. Banca împrumutase CRP (care deţinea, atunci, toate rafinăriile din România) pentru importurile de ţiţei şi păcură pentru iarna 1996 – 1997, suma totală (cu penalităţi) fiind de 647 de milioane de dolari, la cursul de atunci. Când CRP a fost divizată, fiecărei rafinării i-a revenit o cotă-parte din această datorie. După dispariţia Bancorex şi demararea privatizării rafinăriilor, în noiembrie 2000 s-a decis introducerea „centului pe litru”. Astăzi, cursul este de circa 3,3 lei pentru un dolar. Ceea ce înseamnă că un român plăteşte în plus 0,033 lei pentru fiecare litru de benzină sau motorină. Apoi este acciza, care înseamnă 0,05 lei/litru la benzină şi 0,04 lei/litru la motorină. În fine, ultima taxă este TVA-ul, care acum este de 24%. Ciudat este că în România se pune “taxă la taxă”. Mai exact, TVA-ul se calculează după ce la preţul carburanţilor se adaugă acciza şi centul pe litru. Astfel, românii plătesc TVA la acciză şi la centul pe litru, ceea ce este absolut anormal! În concluzie, într-un litru de benzină 0,083 lei înseamnă acciza şi centul pe litru.
Astfel, jumătate din preţul “la pompă” al carburanţilor este reprezentat de taxe. Restul înseamnă preţul petrolului, transportul acestuia, costurile de rafinare şi distribuţie, precum şi profiturile companiilor.
Costul carburanţilor
Costurile de producţie în OPEC şi zona Mării Caspice, conform unor analişti, ar fi de circa 2 – 3 dolari/baril. Cum un baril are circa 160 litri, iar cursul este de aproximativ 3,3 lei/dolar, înseamnă că un litru de ţiţei se produce cu aproximativ 0,06 lei. În comparaţie, ţările non – OPEC (precum Rusia, Mexic, Norvegia) produc la costuri de aproximativ 8 – 10 dolari/baril, adică de 0,2 lei/litru. Conform preşedintelui Traian Băsescu, În România, Petrom produce la un cost de 12 dolari/baril, adică aproximativ 0,25 lei/litru. Dacă se adaugă un preţ al transportului de aproximativ 10 dolari/baril (circa 0,2 lei/litru), se ajunge la un cost real al petrolului: 12 – 13 dolari pentru ţările OPEC şi 18 – 20 dolari pentru cele non – OPEC. Restul, până la circa 90 dolari/baril (aproximativ 297 lei/baril), cu cât se vinde acum ţiţeiul, sunt nu numai profiturile companiilor petroliere, ci şi temerile de toate felurile ale comercianţilor şi consumatorilor.
Conform unui material difuzat de Consiliul Concurenţei, benzina euro super 95 are un preţ fără taxe cuprins între 0,65 euro pe litru în Danemarca şi 0,53 în Irlanda, media europeană fiind de 0,59 euro pe litru. Preţul fără taxe în România este de 0,59 euro pe litru, iar în Bulgaria, 0,57. La motorină, media UE 27 este de 0,64 euro pe litru fără taxe, iar în România motorina costă 0,63 euro pe litru fără taxe.
Petrom, Rompetrol, Lukoil, cei mai mari jucători pe piaţa internă, sunt şi producători de ţiţei. Aşa cum arătam, Petrom produce petrolul la costuri de circa 0,25 lei/litru, Lukoil – 0,2 lei/litru, iar KazMunaiGaz (proprietarul Rompetrol) – la 0,06 lei/litru. Dacă adăugăm şi celelalte costuri (rafinare, asigurări, distribuţie, transport – chiar dacă Petrom nu trebuie să transporte ţiţeiul pe distanţe atât de mari precum Rompetrol şi Lukoil), costul benzinei şi al motorinei ar trebui să fie sub un leu pe litru, probabil 0,85 lei/litru la Petrom, 0,75 lei/litru la Lukoil şi 0,6 lei/litru la Rompetrol.
Astfel, în preţul la pompă, circa 1,2 lei este TVA-ul, 0,083 lei – acciza şi centul pe litru şi 0,75 lei – carburantul, adică, în total 2 lei. Restul, până la 5 lei, este reprezentat de profitul companiilor. Mai exact, este reprezentat de diferenţa între costul de producţie al ţiţeiului şi valoarea sa de piaţă!
Între optimul economic şi echitatea socială
Românii au dreptate să se revolte că ţiţeiul, extras din “pământul sfânt al patriei”, în loc să reprezinte un avantaj pentru ei se dovedeşte a fi un dezavantaj! Din păcate, legile economice sunt implacabile: o companie nu este o instituţie de binefacere, ci o entitate care caută optimul economic, adică să obţină profit cât mai mare, cu costuri cât mai mici! Apa minerală, de exmplu, se extrage tot din “pământul sfânt al patriei” şi se vinde în hipermarket-uri cu circa 2 lei sticla de jumătate de litru, cât aproape un litru de lapte! Şi românii nu se mai revoltă! Astfel, indiferent cât ar costa-o pe o companie să producă petrol, îl va vinde la preţul pieţei. KazMunaiGaz, indiferent cu cât produce ţiţeiul în Kazahstan, îl va vinde Rompetrol cu preţul de pe burse. La fel Lukoil, va vinde subsidiarei din România în funcţie de cotaţiile internaţionale. De asemenea, Petrom va utiliza acelaşi preţ internaţional pentru ţiţeiul extras din România.
Guvernanţii au anunţat că vor “asmute” Consiliul Concurenţei (CC) şi ANAF asupra companiilor petroliere. Bogdan Chiriţoiu, preşedintele CC, a anunţat că, din punct de vedere al competiţiei pe piaţa petrolieră totul este în regulă. „Ideea că suntem probabil a doua ţară ca sărăcie din UE şi din cauza asta trebuie să avem preţuri mai mici la carburanţi este total eronată economic. Obiectivul declarat al Comisiei Europene este ca preţul la carburanţi, fără taxe, să fie acelaşi în UE. Preţul fără taxe este cam acelaşi în UE”, a spus Bogdan Chiriţoiu.
Astfel, pentru a scădea preţul carburanţilor există o singură soluţie: românii să nu mai cumpere, să nu mai folosească maşina personală şi să utilizeze mijloacele de transport în comun! Scăzându-le vânzările, companiile petroliere ar fi obligate să reducă preţurile, pentru a le creşte vânzările! Altfel, un comerciant va vinde un produs la preţul pe care cumpărătorii vor fi dispuşi să-l achite! Din păcate, nu există român care să renunţe la confort şi, atât timp cât vor cumpăra la acest preţ, companiile nu vor ieftini carburanţii.
În aceste condiţii, tot o taxă “Robin Hood” ar fi soluţia pentru România. Sau autorităţile ar putea înfiinţa un fond de solidaritate, care ar putea fi utilizat pentru sprijinirea persoanelor defavorizate.
